Succesul filmului „Fjord" de Cristian Mungiu la Cannes a generat, pe lângă bucurie, și o dezbatere serioasă despre starea reală a finanțării culturii române. Critica de teatru și film Iulia Popovici atrage atenția asupra unui paradox dureros: filmul a primit de la Centrul Național al Cinematografiei o finanțare de 700.000 de euro , prezentată drept sumă record — dintr-un buget total de 4,7 milioane de euro. Restul a venit, în cea mai mare parte, din Norvegia, prin schemele de finanțare scandinavice. Un alt element semnificativ: 40 de membri ai echipei de producție sunt români — nu doar pentru că sunt profesioniști de top, ci și pentru că, recunosc chiar producătorii, sunt mai ieftini decât colegii nordici. Schema de cash-rebate românească, care decontează 30% din cheltuielile de producție realizate în țară, a atras producția, dar funcționează cu prelungiri incerte, de la un an la altul. Între timp, instituțiile culturale române au conduceri interimare, strategiile culturale lipsesc, iar diplomația culturală este aproape inexistentă. Iulia Popovici formulează o întrebare retorică, dar tăioasă: dacă lucrurile merg bine tocmai când finanțarea e la minimum istoric , vor concluziona decidenții că soluția este să taie și mai mult?
