Sofia Vicoveanca, în vârstă de 76 de ani, este una dintre cele mai îndrăgite interprete de muzică populară din România, însă puțini știu că în spatele entuziasmului, energiei și zîmbetului său larg se află o poveste de viață impresionantă, presărată din loc în loc cu lacrimi.
Sofia Vicoveanca a fost toată viața caracterizată de discreție și s-a ferit mereu de bârfe și scandaluri, ba mai mult a declarat că dacă ar fi putut cânta fără a fi văzută, ar fi preferat să-și facă doar în acest fel cunoscută vocea. Pe lângă muzică, artista și-a exprimat trăirile și sentimentele și cu ajutorul poeziei, lansând trei volume de poezii: „Dureri ascunse“, „Cu inima în palme“ şi „Taine în adânc păstrate“.
Sofia Vicoveanca s-a născut în zona Cernăuți, iar numele său real era Sofia Fusa, însă, pentru că nu avea rezonanță artistică, directorul ansamblului Rapsozii Botoșanilor, unde, de altfel și-a început cariera muzicală, a numit-o Vicoveanca, de la zona de proveniență, Vicovul de Jos, Suceava, acolo unde se mutase împreună cu mama sa. Mutarea a fost, de fapt, o deportare, o fugă, după ce partea din Bucovina în care se născuse trecuse la ruși: „Părinții mei au fost înstăriți la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic. Bunurile de valoare le îngropase mama, crezând că într-o zi ne vom întoarce”. Trăind ca refugiat, copilăria artistei a fost extrem de grea și de dură, înainte de a începe să cânte, Sofia fiind obligată să învețe să coasă, să țeasă covoare, să împletească și să croiască pentru a-și asigura traiul.
Când era mică, Sofia Vicoveanca a fost vândută pe un bănuț într-o casă părăsită, obicei practicat la sate la aceea vreme pentru a alunga moartea. Artista a mai avut doi frați care, însă, au murit de tuse convulsivă cam la aceași vârstă, la diferență de 4 ani. Când aceasta a început să tușească, a fost vândută, iar după practicarea obiceiului s-a vindecat complet. Una dintre marile dureri ale artistei a fost că, la fiecare înmormântare a unui membru al familiei (patru frați și mama), artista a trebuit să se afle pe scenă și să cânte. Cu toate că era copleșită de durere, Sofia a demonstrat, în continuare, că este o femeie puternică. Cu toate că a cochetat cu poezia și actoria, marea pasiune a vieții sale a fost muzica, reușind să-și creeze un repertoriu extrem de vast. De altfel, este una dintre puținele interprete de muzică populară care și-a cântat propriile melodii și nu pe ale altora.
Sofia Vicoveanca a avut o singură mare iubire și acela a fost soțul său, ziaristul Victor Micu: “Ce m-a necăjit cel mai tare era că, dacă azi cunoșteam un băiat, îmi dădea întâlnire și, peste o zi, două, mă cerea de nevastă. Toți băieții făceau asta. Mi-ar fi plăcut să am o legătură, o prietenie, să mă cert, să mă împac, să mă bulgăresc iarna cu zăpadă, să merg la film, dar n-am avut parte de așa ceva. Și soțul meu la fel a procedat, dar el a fost insistent și a avut rabdare cu mine pâna am zis «gata, asta e».! ” – a declarat Sofia Vicoveanca într-un interviu pentru Revista Tango. Din păcate, soțul său a decedat în 2001. Rămasă văduvă la 60 de ani, artista nu s-a mai recăsătorit niciodată, dar s-a refugiat în muzică și în amintiri. Cei doi au împreună un băiat, pe Vlad Micu, în vârstă de 47 de ani, cu care artista are o relație foarte apropiată și deosebită.
Fără îndoială, pe lângă vocea și melodiile care au consacrat-o, Sofia Vicoveanca este recunoscută grație șiragului de mărgele pe care le poartă de zeci de ani înfășurate în jurul gâtului și care, în timp, au devenit parte din costumul său popular. Cu toate că acestea acoperă un complex al artistei, acela de a avea gâtul prea lung, în timp au devenit o amprentă personală.Anul trecut Sofia Vicoveanca și-a făcut pentru prima oară apariția în public cu gâtul gol, fără celebrele sale mărgele încolăcite.
via www.unica.ro
