,,Mă numesc Buhnă Ecaterina și sunt născută în anul 1949, 17 noiembrie. Am studiat opt clase. La vârsta de 18 ani m-am căsătorit și am dat naștere a patru copii. Am trăit împreună cu soțul 49 de ani de căsnicie. Bărbată-miu a decedat și am rămas eu singurică. Copiii s-au dus la casele lor, am nepoți, strănepoți, am cu ce mă mândri!”.
Buhnă Ecaterina sau ,,Catiuța” așa cum o alintă oamenii satului, în vârstă de 72 de ani, este unul dintre meșterii populari ai județului Neamț, fiind ultimul opincar rămas din zona noastră. Își trăiește rostul de om singur, în lumea satului, dedicându-și marea majoritate a timpului confecționării de opinci tradiționale. De loc este din comuna Vânători-Neamț, dintr-un sat cu oameni gospodari, în apropierea orașului Târgu-Neamț.
Pornind de la un petic de piele, o daltă și niște nojițe, ,,Catiuța” a reușit să-și pună bazele proprii afaceri de familie. Nu a făcut asta de una singură, ci cu ajutorul soțului.
Ecaterina Buhnă confecționează opinci de mulți ani de zile. A învățat taina prelucrării meșteșugului de la soțul său care, din păcate, a decedat acum câțiva ani în urma unei boli necruțătoare, cancerul. De atunci, a încercat să păstreze și să ducă mai departe această afacere așa cum a știut ea mai bine, încălțând copii și tineri iubitori de tradiție și folclor de pretutindeni. Din asta a reușit să se întrețină singură, devenind singura sursă din care își câștigă existența. Aceasta susține că cea mai mare fericire o are atunci când reușeşte să-și vândă opincile.
Știe că este singura din zonă care, încă, se mai ocupă de meșteșugul opincăritului. Majoritatea meşterilor populari se plâng că nu au cui lăsa pe mai departe ceea ce ei au învăţat și agonisit de-a lungul vieții. Cazul meșterului popular Ecaterina Buhnă este unul fericit: are patru copii, trei băieți și o fată, dar și nepoți, care să-i ducă tradiția mai departe. Copiii au sprijinit-o întotdeauna, fiind unica ei alinare.
Femeia este de-o modestie și de-o simplitate rară. La prima vedere, mă duce cu gândul la imaginea ,,Bunicii” din nuvela lui Barbu Ștefănescu Delavrancea: o femeie scundă, senină și vioaie.
Este omul priceput la toate, lucru care se vede cu ușurință dacă vezi ce îi iese din mâinile sale. De cum am ajuns în fața porții, m-a întâmpinat cu un zâmbet larg și molipsitor. M-a poftit în micul său atelier, acolo unde confecționează, de regulă, cu dibăcie și migală, opincile. Atelierul a devenit locul unde își petrecere majoritatea timpului. Avea pe masa de lucru câteva opinci începute, cât și toate instrumentele înșirate, gata pregătite să fie folosite.
,,Catiuța” se poate mândri cu o vastă experiență în confecționarea opincilor, fiind singurul meșter opincar în cel mai vechi și tradițional meșteșug din zona Neamțului, iar lucrul acesta o întristează. Mai existau bătrâni care se ocupau de această îndeletnicire, dar au decedat. Pentru ca totul să iasă ca la carte, Ecaterina Buhnă lucrează cu o piele de calitate, adusă tocmai din partea Bucovinei.
Meșterul spune că este dificil să creezi o pereche de opinci, depinde de materialul pe care îl folosești, iar întreg procesul durează câteva ore bune. Face cam cinci perechi de opinci pe zi. Uneori, o prinde 1, 2 noaptea ca să-și termine lucrările.
Ne-a explicat în mare și etapele confecționării opincilor: ,,Prima dată este croitul, punem șablonul, depinde de ce număr, am numere de la nou-născuți, până la mărimea 45. Așez șablonul pe piele, îl semnez și croiesc. În primă fază vin puse în două, găurite la vârf, le împletesc cu piele, apoi vin dăltuite la margine pentru a le încreți cu o piele groasă. Le găuresc la spate și croiesc o tălpică ca să îi facem încheierea, cusute cu ață ceruită de cizmărie, și după aceea punem nojița. Cea mai bună piele este din batal, din vită. Înainte era pielea de porc. Oamenii pârleau porcul și trebuia să fie mai bătrân ca să reziste pielea”, explică Ecaterina Buhnă.
Copiii din satul Vânători-Neamț au lăsat tehnologia la o parte pentru a învăța să facă opinci. ,,Catiuța” inițiază un număr de 10 copii din clasele III-VIII în meșteșugul confecționării de opinci, în cadrul atelierului de artă populară de la Parohia ,,Sf. Voievozi” și ,,Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din comuna Vânători-Neamț, cu dorința de a duce mai departe tradiția opincarilor din zonă. Copiii se arată dornici să învețe să facă opinci, lucru care este de admirat.
De-a lungul timpului, meșterul a participat la diverse târguri și festivaluri meșteșugărești, obținând fel și fel de diplome. De trei ani, a început o colaborare și cu Centrul pentru Cultură și Arte ,,Carmen Saeculare” din județul Neamț.
Opincile se fac pe bază de comandă. Chiar dacă nu mai sunt la mare căutare, prețul opincilor variază, începând de la 20 de lei pentru cei nou-născuți, ajungând la prețul de 75 de lei.
Întrebată cum completează opinca costumul tradițional, meșterul Ecaterina Buhnă susține că aceasta deține un rol major, și asta pentru că de la opincă a plecat costumul, nu invers.
Pe vremuri, încălțămintea de zi cu zi al omului de la sat era opinca, fiind considerate încălțările moștenite de la daci. Vestigiile arheologice denotă că populația locală vâna animale sălbatice: vulpi, cerbi, bursuci, lupi, urși, ale căror piei erau prelucrate. Pe atunci, meşteşugul confecţionării opincilor era unul foarte răspândit. Acum, se pare că este pe cale de dispariție. Rar mai întâlnești meșteri populari care să făurească opinci. Astăzi, opincile au ajuns doar piese de muzeu, așezate doar pe niște rafturi ponosite. Poate doar dansatorii din cadrul ansamblurilor folclorice, soliștii la spectacole le mai încalță, cât și de oamenii care mai colecționează obiecte tradiționale.
Manuela Ursache
