A trecut un an de când se promitea cu surle și trâmbițe reorganizarea radicală a administrației locale, comasarea comunelor-fantomă și tăierea în carne vie a scheletelor bugetare din primării. Rezultatul? Zero. Nimic nu s-a mișcat. În județul Neamț, risipa și aparatele administrative supradimensionate continuă să înghită milioane de euro, timp în care comunele se scufundă în datorii, iar dezvoltarea este complet blocată.
2 exemple aleatorii: primul comuna Tarcău. La o populație de doar 2.900 de locuitori, primăria alimentează din bani publici o armată de 37 de angajați. Un aparat uriaș ale cărui salarii, sporuri de „condiții grele” și beneficii însumează peste 4 milioane de lei adică mai bine de 800.000 de euro pe an. În tot acest timp, proiecțiile bugetare ale comunei au îngropat localitatea într-un deficit cronic de 1,8 milioane de lei. Deși sindicatele din administrație acuzau că reforma va trimite oamenii acasă, în teren nu s-a schimbat absolut nimic: schemele de personal au rămas la fel de umflate, iar nota de plată este achitată tot din buzunarul cetățeanului.
Dezastrul din administrația nemțeană nu se oprește însă la Tarcău. Un alt exemplu: comuna Războieni. Anul acesta, realitatea crudă lovește din nou: comuna Războieni a reușit să strângă în primele șase luni ale anului doar 2,5 milioane de lei la bugetul local — o sumă ridicolă care abia dacă acoperă funcționarea de zi cu zi, lăsând investițiile și dezvoltarea comunității la stadiul de simplă iluzie. Aici nu este apă, nu sunt trotuare, nu sunt investiții. Și totuși administrația își ia conștiincioasă salariile lună de lună.
Timpul trece, promisiunile de reformă administrativă se aștern sub stratul de praf, iar comunele mici din Neamț continuă să funcționeze ca niște agenții de plasare a forței de muncă pe bani publici. Fără o reorganizare fermă și fără o comasare reală a unităților administrativ-teritoriale, banii de investiții vor fi înghițiți în continuare de salarii și sporuri nejustificate, într-un sistem care refuză cu îndărătnicie să se schimbe.
