Ținutul Neamțului, în imagini cartofilice vechi.Mănăstirea Neamț, lavră de cultură și spiritualitate ortodoxă (X)

0
905

Continuăm astăzi serialul despre Ținutul Neamțului în imagini și cărți poștale vechi, cu o istorie în imagini a Mănăstirii Neamț, marea lavră de cultură și spiritualitate ortodoxă.

Mănăstirea Neamț este numită și „Ierusalimul ortodoxiei româneștiˮ, fiind cel mai mare și mai vechi așezământ monahal din Moldova, fiind declarat monument istoric.

Primul ctitor al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375–1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.

Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului.

De Mănăstirea Neamț este legat și numele Cuviosului Paisie Velicicovschi, cel numit ulterior Sf. Paisie de la Neamț, prăznuit la 15 noiembrie. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareț al Mănăstirii Neamț (1779-1794), el a fost în același timp un adevărat îndrumător al vieții monahale din Moldova și înnoitor al monahismului ortodox, prin redescoperirea scrierilor patristice și publicarea Filocaliei.

În vara anului 1933, intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniță cu 11 clopote, Seminarul Teologic „Veniamin Costache”, precum și un muzeu cu o colecție de artă bisericească și sala tiparului. Specific este Aghiazmatarul circular din fața mânăstirii, unde se face sfințirea apei la hram. În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Așezământul are cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească (18.000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei medievale românești. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod, unchiul lui Ștefan cel Mare, iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița, amplasata între pronaos și naos.

De Mănăstirea Neamț parțin mai multe schituri

Schitul Vovidenia, ridicat între anii 1849–1857, pe vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, Mitropolit al Moldovei fiind IPS Sofronie Miclescu.

 

 

Schitul Pocrov, aflat într-o poiană cu păduri seculare, la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, sub poalele Muntelui Chiriacu, schitul Pocrov a fost construit în anul 1714 de către Pahomie și ucenicii săi: Sofronie, Mardarie, Lazăr, Dosoftei și Ioanichie. Schitul este supranumit și „Poiana raiului”, el reprezentând un adevărat loc al liniștii unde au viețuit mulți părinți care au dus o viață duhovnicească foarte aspră.

 

Schitul Icoana Nouă, aflat în locul numit „Valea Icoanei”, pe un teren folosit în trecut pentru pășunatul vitelor. Schitul își are începuturile în anul 1941.

Schitul Icoana Veche,  așezat într-o pădure deasă în partea de norda Mănăstirii Neamț, pe malul râului Nemțișor. Între anii 1821–1822, din cauza Eteriei, în acest loc a fost ascunsă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea primită în dar de la împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul în urmă cu 600 de ani.

Schitul Băiceni 

Schitul Braniște, ctitorit în anul 1582, pe vremea domniei lui Petru Șchiopul.

Schitul Cărbuna 

În următoarea parte a serialului nostru ne vom opri asupra Schitului Vovidenia, locul de inspirație pentru marele Mihail Sadoveanu .

Prof. Emanuel Bălan.

Surse:

  • Constantin Paţilea şi Viorel Nicolau, Târgu Neamţ în oglinda timpului. Pretext de studiu cartofil, Editura ,,Cetatea Doamnei”, Piatra Neamţ;
  • http://www.imagini.neamt.ro/categories.php?cat_id=17&page=3;
  • http://www.miscarea.net/alu-diverse18.htm;
  • http://imagoromaniae.ro/?subcats=Y&pcode_from_q=Y&pshort=Y&pfull=Y&pname=Y&pkeywords=Y&search_performed=Y&q=neamt&dispatch=products.search;
  • Mănăstirea Neamț, vatră de spiritualitate și cultură românească, vol.II, Mănăstirea Neamț între anii 1990–2017; Editura Doxologia, 2017
  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here