Ținutul Neamțului, în imagini cartofilice vechi. Stațiunea Oglinzi (VI)

0
1426

Continuăm astăzi serialul despre Ținutul Neamțului în imagini și cărți poștale vechi, cu o istorie în imagini a Stațiunii Oglinzi, cândva Perla Moldovei.

Izvoarele cu apă minerală sunt folosite încă din anii 1850, atunci când au fost descoperite proprietățile curative. Primele analize ale apelor sunt realizate în 1856 de către doctorul Th. Steinner, Iohan Chanaia la 1873 și Petru Poni în 1875 și 1888 care le-a încadrat în categoria celor cloro-sodice cu o concentrație de 233, 7g/l. În 1888, profesorul Petru Poni din Iași a făcut noi analize la cererea Consiliului Comunal al urbei iar compoziția chimică a apaleor minerale și efectele curative, Stațiunea ocupa locul 5 în Europa. În buletinul de analiză a acestor ape se spunea că „prin compoziția lor se asămănă cu apele de la Reihenheld( Reichenhall-Bavaria), de la Ischl, de la Gmunden, de la Hall, etc.ˮ Cele 12 hectare de teren obținute de oraș, se aflau pe fosta moșie a orașului, făcută danie la 1757 Mănăstirii Neamț de domnitorul Constantin Cehan Racoviță. După secularizarea din 1863, partea aceasta de moșie a devenit parte a satului

Oglinzi administrată de Ministerul Domeniilor. Legea de acordare a terenului a fost votată de Parlament la data de 23 mai 1890, în articolul 2 era precizat că „acest teren nu se va întrebuința decât pentru construirea unui stabiliment balnear și a dependințelor necesare…Comuna va fi datoare a face captarea și construi stabilimentul balnear în termen de 5 ani.ˮ

În aprilie 1891 începeau lucrările de construire a Stabilimentului băilor format din 18 cabine cu căzi, 2 piscine și 2 bazine-rezervoare de apă, Toate lucrările de captare a apelor, de construire a clădirilor și de instalare a mașinilor, de amenajare a locului pentru nămol și a parcului, au fost dirijate de inginerul francez Pierre Papon de Lamegni. După mai multe interventții la guvern și Parlament, Camera deputaților, la 3 mai 1892, votează legea prin care autoriza comuna Tg Neamț să împrumute de la CEC, suma de 100.000 de lei „spre a servi la completa terminare a lucrărilor de captare a apelor de la Oglinzi și punerea în stare de funcționare a stabilimentului balnear.ˮ Până la 30 mai 1892, pentru terminarea stabilimentului, se cheltuie suma de 132.585,55 de lei, din care 32.585 proveniți din veniturile băilor pe 1891 și din subvențiile comunei, urmând să se mai facă un împruimut de 100.000 de lei.  Pentru că numărul celor care veneau la băi era destul de mare, în 1894 au demarat lucrările de construire a Hotelului Carol, catre trebuia să aibă 60-70 de camere. După câțiva ani de exploatare de primărie a acestor băi, el sunt arendate din anul 1904 lui Arthur Barth, pe o perioadă de 20 de ani. Acesta însă le-a subarendat lui Rudolph Fritz, care la rândul lui, le-a sbarendat lui Octav Ionescu, în 1912.

În 1916 sunt rechiziționate de armată, iar în 1922, băile sunt din nou arendate lui Ioan D. Ceacâru din Tîrgu Neamț, pentru o perioadă de 20 de ani, plătind orașului o chirie anuală de 40.000 de lei, pe primii 5 ani, și câte 30.000 de lei pe următorii 15 ani, cu caluza că nu le poate subarenda.Acesta construiește noi stabilemente pentru băi, sunt ridicate hotelurile Ferdinand și Creangă, mai multe vile și restaurantul Cazino, amenajat parcul unde în foișor evolua muzica de fanfară pe toată durata sezonului estival, astfel încât stațiunea căpătase o recunoaștere națională și europeană fiind numită Perla Moldovei, adevărată perlă a stațiunilor balneoclimatelice din perioada interbelică, Băile Oglinzi, din județul Neamț, o bază de tratament preferată de regele Carol al II lea ce venea frecvent, vara, pentru profilaxie.Din punctul de vedere al ozonificării apei, stațiunea Băile Oglinzi este clasată pe locul III în România și ocupă locul V în Europa, ca și calitate a izvoarelor, imediat după cele de la Karlovy Vary, din Cehia.

Apele terapeutice de la Oglinzi sunt clorurate, sodice, sulfatate, bromo-iodurate, cu o mineralizaţie totală şi tratează afecţiuni reumatismale degenerative, inflamatorii, cronice și abarticulare, afecţiuni ale aparatului respirator, afecţiuni ginecologice, afecţiuni dermatologice etc.

În timpul războiului, o parte dintre clădiri au fost distruse. În 1970, stațiunea a fost închisă, dar a fost redeschisă în 1988, cu două pavilioane funcționale cu o capacitate de 90 de locuri.

Ca urmare a analizelor microbiologice si fizico-chimice a apelor de la Baile Oglinzi s-a constatat ca acestea si-au imbunatatit calitatile si au fost clasate pe locul cinci in Europa. Mai mult, aeroionizarea negativă este de 1180 ioni/m3  ceea ce indică efecte benefice asupra următoarelor afecțiuni: nevroze, astm bronșic, tensiune arterială mare, și totodată determină o creștere a valorii balneare a stațiunii. După 1990, însă, nu a mai fost realizată nicio investiție

Vom continua săptâmâna viitoare cu imagini ale stațiunii Bălțătești în perioada interbelică și cea comunistă.

Prof. Emanuel Bălan.

Surse:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here