Continuăm astăzi serialul despre Ținutul Neamțului în imagini și cărți poștale vechi, cu o istorie în imagini a Mănăstirii Sihăstria, locul unde a trăit marele duhovnic, părintele Ilie Cleopa.
Prima biserica a Mănăstirii Sihăstria a fost întemeiată în anul 1655 de către mitropolitul Varlaam Moțoc, pe care o înzestrează apoi cu chilii și cele de trebuință. Locul ales a fost “poiana lui Atanasie” deoarece aceasta oferea condiții prielnice unei vieți de sihăstrie, iar primii viețuitori au fost șapte sihaștri din Mănăstirea Neamț, retrași mult mai înainte prin părțile locului.
La începutul secolului XVIII–lea, repetatele incursiuni ale tătarilor au făcut ca Mănăstirea Sihăstria să ajungă aproape o ruină. În anul 1734 Episcopul Ghedeon de Roman construiește o nouă biserică mai trainică și încăpătoare pe care, după obiceiul vremii, o închină Mănăstirii Secu din apropiere. În anul 1821 lupta sângeroasă care s-a dat între cetele eteriștilor lui Alexandru Ipsilanti și turci s-a încheiat cu arderea și prădarea mănăstirilor din jur, dar și a bisericii de la mănăstirea Sihăstria.
Cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, în anul 1824 au început lucrările de refacere a bisericii de la Mănăstirea Sihăstria care au durat timp de 2 ani. Lucrările de restaurare au fost conduse de renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botoșani care a contribuit atat cu priceperea sa dar și cu însemnate sume de bani, devenind astfel cel de-al treilea ctitor principal al mănăstirii Sihăstria. În atelierele mănăstirii Neamț au fost lucrate noi obiecte de cult: candele și cadelnițe de argint, vase liturgice și două clopote necesare pentru a relua activitatea schitului.
În anul 1837 pentru serviciul religios din timpul iernii, la Mănăstirea Sihăstria se construiește din lemn un paraclis cu hramul „Sfinților Părinți Ioachim și Anaˮ, două corpuri de chilii în partea de est și de nord a mănăstirii iar în anul 1842 se construiește o cișmea cu două țevi care aduce apa în incinta mănăstirii. Un incendiu devastator care a avut loc în anul 1941 a mistuit paraclisul de lemn și o parte a chiliilor determinând mai mulți călugări să plece la alte mănăstiri. În anul 1942 a fost ales locțiitor de stareț Părintele Cleopa deoarece părintele stareț Ioanichie era bătrân și bolnav.
Acesta, cu sprijinul mănăstirii Neamț, a refăcut până în anul 1944 incinta și chiile arse și a mai construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi. Părintele Cleopa a reușit să întărească duhovnicește mănăstirea Sihăstria și să construiască în anul 1946 un nou paraclis. Acesta va rămâne stareț la mănăstire până în anul 1949 când este trimis ca stareț la Mănăstirea Slatina alături de un grup de 23 de monahi, dar revine definitiv la Mănăstirea Sihăstria la data de 29 septembrie 1964. Mănăstirea Sihăstria este strâns legata de viața Părintelui Cleopa, care alături de părintele Paisie Olaru și părintele Iustin Pârvu de la Petru Voda sunt unii din marii duhovnici ai Neamțului.
Biserica centrală a mănăstirii Sihăstria, cu hramul “Nașterea Maicii Domnului” a fost pictată de către Protos Bartolomeu Florea și resfințită la data de 16 octombrie 1988. Slujba și Sfânta Liturghie arhierească au fost săvârșite de Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Prea Sfințitul Eftimie, Episcopul Romanului si Hușilor, in mijlocul a mii de credincioși.
Tot în cadrul așezământului monahal de la Sihăstria s-a construit în anul 1998 Catedrala “Sf Teodora”, închinata sfintei de la schitul Sihla. Catedrala este impunătoare și dispune de un exonartex deschis, icoane aurite pe fațadă și trei turnuri.
În cimitirul Sihăstriei, odihnesc mari duhovnici ai Bisericii noastre, cum ar fi părintele Cleopa Ilie, părintele Paisie Olaru sau părintele Ioanichie Bălan, cel care a lăsat tipărite atâtea sfaturi pentru noi.
În următoarea parte a serialului nostru ne vom opri asupra Mănăstiri Sihla, locul unde a trăit în isihasm, Sf. Teodora.
Prof. Emanuel Bălan
Surse:
